Pfuuuu, ce alegere trebuie sa fac aici, ca niciunul dintre filme nu m-a incantat foarte tare. Nu stiu daca a fost alegerea subtila a lui Liviu de a pune fata in fata doua filme sub forma de vignette pe care sa le comentam, dar daca tot am rezistat sa le vad pe amandoua o sa si votez.
Ten
E al doilea film facut in Iran pe care il vad anul asta dupa unul foarte bun vazut la TIFF (Nader si Simin) si e al doilea film al lui Kiarostami pe care il vad dupa 'Copie conforme', deci primul film 'iranian' al lui Kiarostami.
Sincer, in comparatie cu exemplele date mai sus filmul asta nu mi-a transmis prea multe. L-am vazut cu multe stopuri ca nu a reusit sa ma acapareze cu 'povestea'. Pentru mine, banalul aparent expus in film si care ar trebui sa transmita sensuri deasupra banalului a ramas in sfera banalului si filmul in cazul asta e 'forma de dragul formei, fara fond'. Experiment cinematografic ratat.
Nu cunosc prea bine termenii tehnici din cinema ca nu fac parte din breasla si as fi incantat ca cineva care citeste forumul si stie ce presupune filmarea in 35mm sa explice mai in amanunt considerentele folosirii unui astfel de format foarte vechi (de cand s-a inventat cinemaul practic), pentru ca mie mi-a lasat senzatia (voit asumata de regizor cred) de amatoricesc, de punere a unei camere ieftine pe torpedou si inregistrare a banalitatii cu scopul de a atrage sensurile 'profunde' ale unei societati complexe blablabla. Ei bine, daca asta si-a propus, nu prea cred ca a si reusit.
E doar calofilie de dragul calofiliei.
Paisa
E cam ironic cum un film din anul 1946 reuseste sa para mai inovator decat un film iranian ce se vrea 'inovator' vreo 55 de ani mai tarziu. Sigur ca apartinand neorealismului italian care apeleaza la actori neprofesionisti si la redarea cat mai bruta a realitatii filmul asta pare naiv vazut azi, dar sincer am preferat sa vad imagini din Evul Mediu al cinematografiei cu Napoli si jeepul american de razboi trecand prin fata Colosseumului si americani sedusi de italience, am gasit mai multa viata in astfel de tanguiri efemere pe vreme de razboi decat in lalaiala de o ora jumatate a iranianului ce a 'regizat' un film punand camera (ieftina, presupun) pe torpedou.
Votul meu merge catre
Paisa, stiu ca iranianul va merge mai departe in turneu, stiu ca e considerat un maestru al regiei si astept altceva de la el, un altfel de cinema, nu camere pe torpedou ce filmeaza discutii banale. Vreau ceva mai mult si sub alta forma.
Si in viitor nu o sa mai votez/comentez daca niciunul dintre filme nu imi place cat de cat.