Nu a fost intentia mea sa ofensez pe nimeni, dar poate am facut-o prin lipsa de tact. Da, am propriul mod de a judeca filmele, pe care nu l-as numi "sablon", dar in care acea logica cauza-efect de care vorbesti are un rol important, pur si simplu pentru ca in viata noastra totul e cauza-efect. Imi dau seama ca si asta e doar o "teorie", dar pana la urma toti alegem una.

Ca autor esti liber sa faci aluzii subtile la Martin Heidegger la Murnau, pe care sa le intelegi doar tu si eventual un grup restrans de oameni care au aceleasi interese ca tine. Dar evident a restul oamenilor nu le vor percepe. Daca tu esti pasionat de Heidegger si descoperi elemente din filozofia sa in filmul lui Wenders, esti binevenit sa le prezinti aici. Dar cand afirmi ca Im lauf der zeit e despre "relatii umane", nu pot sa nu ma gandesc ca in filmul asta nu sunt oameni reali. Prietenia aia care se formeaza instantaneu intre personaje e un exemplu de "relatii umane"? Eu nu am vazut o relatie formandu-se astfel nicaieri in realitate. Relatia dintre Robert si sotia sa e un exemplu de "bariera de netrecut dintre sexe"? Care relatie?! Sotia sa nici nu apare in film. Personajele au anumite momente in care transmit ceva, dar cu rare exceptii e vorba de emotii banale sau total neverosibile. In alte momente se caca pur si simplu.

Ce m-a enervat in mod deosebit, a fost finalul. E revoltator sa afirmi ca cinematografele ar face mai bine sa nu mai difuzeze nimic, doar pentru ca filmele de acolo nu sunt pe placul lui Wim Wenders. Asta completeaza senzatia generala de lipsa de intelegere fata de cei din jur pe care mi-a dat-o tot filmul.