[Mercutio]

Imi spune ca a avut o copilarie nefericita. La fel ca un miliard de persoane de pe planeta asta. Asta e la fel de profund ca stirile de la Pro TV. "Un copil a fost batut cu salbaticie de tatal sau si a ajus la spital bla bla bla". Oricine pricepe si il caineaza pe bietul baiat, fara sa le pese de fapt cine stie ce. Poti obtine cam acelasi lucru si intr-un film. Dar ca sa atingi cu adevarat spectatorii si eventual sa-i faci sa gandeasca, ai nevoie de acele "3 pagini de dialog" in care o ideea generala sa se cristalizeze in ceva personal, unic.

E adevarat, filmul acesta nu ii atinge pe toti si nu da de gandit tuturor spectatorilor. Cu atat mai putin celor care au orizontul asteptarilor setat pe filme narative, in care scenele sunt legate intre ele prin logica cauza-efect. In care elementele de imagine(miscari de camera, unghiuri, montaj) sunt motivate si supuse actiunii si evenimentelor ce se petrec in naratiune. Wenders a ajuns la film prin pictura. El nu supune imaginea unui scenariu. Scenariul i-a fost ceva strain (sustinea el intr-un interviu), Summer in the city, de exemplu, a fost realizat cu trei pagini de schite. My american friend e primul film in care apare o intriga. Camera in filmele lui Wenders pur si simplu observa si prezinta evenimente dintr-un puct de vedere detasat. Scenele sunt episodice, ceea ce la holywood se numeste dead time. Daca schimbi ordinea in care sunt prezentate majoritatea evenimentelor, nu se creeaza confuzie, asa cum s-ar produce intr-un film narativ. Asta nu inseamna totusi ca faptele sunt cu totul la intamplare. Scenele contin simboluri si semnificatii care nu sunt transmise in intregime prin dialog, in mod explicit, textual.
Trebuie tinut cont ca Wenders a fost influentat si de filmele lui Lang si Murnau. Acestia din urma erau expresionisti. Te las pe tine sa afli cum transmiteau ei idei si sentimente in filmele lor. Trebuie, iarasi, stiut ca Wenders avea si studii de filozofie si ca titlul Im Lauf der Zeit s-ar putea sa fie o referinta la Sein und Zeit de Martin Heidegger. Filmul poate fi analizat si ca o parabola despre fiinta si timp. Dupa cum vezi ar fi cateva de ceva la care sa te gandesti, my young friend! Wenders, pentru a fi inteles ca autor trebuie asezat in context. Si contextul e stufos. Tu ai ideea a ta despre ce inseamna un film bun, ti-ai confectionat un model, un sablon, si crezi ca se potriveste oriunde. Cum spunea cineva, ca sa fac o comparatie, atunci cand ai un ciocan in mana iti vine sa bati cuie peste tot. Ori pentru a construi ceva, pentru analiza ceva (in cazul nostru) nu e deajuns un instrument ( o teorie). Deci e ok sa ai sablonul tau dupa care sa judeci filmele, dar, atentie, totusi, unde il folosesti. Wenders este, poate, cel mai important autor german contemporan. Zeci de carti si sute de articole despre filmele lui au fost scrise de autori si critici. Putin respect pentru ei (nu mai zic pentru cei care sustin filmul aici pe topic) macar. Comparand un film de Wenders cu stirile de la ora 5 e ca si cum ai spune ca acestia din urma sunt o banda de idioti. Hai sa nu cadem in ridicol. Suntem aici pentru a discuta si a invata despre cinema. Hai sa pastram totusi un nivel mai ridicat, sa nu-l coboram. Sa ne referim pe cat posibil la film. Comparatii de genul asta si remarci precum ca mai bine te-ai fi uitat la un blockbuster nu spun nimic despre film, ci doar despre persoana ta.