|
Paisa
Film in primul rind cu valoare de document, atit istoric cit si cinematografic. Ai impresia ca urmaresti un jurnal de stiri, ori un documentar si asta datorita atit modului in care este filmat cit si a utilizarii figurantilor - un elocvent exemplu de neo-realism. Dupa cum spunea Fellini, dupa razboi, cu Cinecita pe butuci, era destul de dificil sa urmezi o alta cale decit cea a neorealismului. Document cinematografic, printre altele, deoarece filmul acesta, se pare, i-a dat ghes lui Fellini sa aleaga cariera de cineast. De asemenea, filmul constituie debutul Giuliettei Masina, necreditata insa.
Dincolo te toate acestea exista insa si multa naivitate, o portie sanatoasa de melodramatism, joc actoricesc destul de penibil. Odata ce se trece de la nivelul istoric la cel personal, vignetele aduc prea mult a parabole din Biblie.
Votul meu merge la Kiarostami.
|