[Mercutio]

Pe la inceputul filmulului unul din cele doua personaje principale afirma "I am my history". Ulterior nu aflam mai nimic despre istoria, sau ca sa ziceam asa, povestea sa. Una din cele mai involuntar hilare scene ale filmului e cand acelasi personaj isi viziteaza tatal, dupa zece ani in care nu se vazusera si ii cere sa taca si sa-l asculte. Apoi se cazneste din greu sa zica ceva, timp in care Wenders sare de vreo doua ori la o scena paralela, iar la final singurul lucru pe care il zice e ca tatal trebuia sa se poarte mai frumos cu mama lui. In clipa aia incepusem sa regret ca nu ma uit la un blockbuster hollywoodian. Si urasc blockbusterele hollywoodiene.

Nu-i doar un singur lucru, atata timp cat ii lasa doua pagini de ziar tiparite despre tot ceea ce voia sa-i reproseze.

Celalalt personaj principal e un mustacios simpatic. Imi pare rau, altceva nu reiese din film.

Reies destul de multe lucruri din film. Printre altele filmul este despre:
- calatorie si refugiu in calatorie. Nu doar o calatorie la propriu, ci si una interioara, o incursiune in trecutul celor doua personaje: Robert se intoarce sa regleze chestiuni trecute sub tacere fata de tatal sau, Bruno viziteaza casa copilariei lui de pe insula.
- relatiile umane - relatia parinte-copil, barbat-barbat, barbat-femeie -, despre esecul si impermanenta lor. In afara de tema conflictului intre generatii si aceea a prieteniei dintre doi barbati, o alta tema recurenta la Wenders e cea despre bariera de netrecut dintre sexe. Sunt patru exemple aici: Robert si sotia lui, parintii lui Robert, Bruno si femeia de la cinema, omul din noapte si sotia lui, care s-a izbit intentioant cu masina intr-un copac.
- epoca si mediul (no-man's-landul cultural, cum spunea cineva) in care a trait autorul, precum si colegii lui din Noul Cinema German, tineri crescuti si educati intr-o societate in care nu aveau acces la istoria si cultura lor, deoarece acestea prea au fost "murdarite" de nazistii. Iata semnificatia pustietatii locurilor prin care trec Bruno si Robert, ca intr-un desert. Unul cultural. Iata de ce imaginea (alb-negru) e de un gri sters. Iata de ce salile de cinema peste tot sunt aproape goale: cinemaul german a insemnat prea multa vreme propaganda pentru a mai putea fi acceptat.
- influenta culturii americane, (filme, muzica, jukebox, graffiti, coca-cola, etc) adusa de soldatii americani stationati in Germania.
- nu in ultimul rand: cinema, despre istoria cinemaului, despre soarta cinemaului, in special in scena de inceput si cea de la ultimul cinematograf vizitat de Bruno.

Ca o revarsare incredibila de orgoliu, Wim Wenders se semneaza cu propriile initiale reflectate intr-un parbriz, in imaginea finala a filmului, in timp ce declama ca ar fi mai bine sa nu mai existe cinema, decat sa se proiecteze filmele din perioada aceea. Evident, capodopera semnata artistic de el e exceptia. In momentul ala am inceput sa regret ca nu ma uit la Faces, filmul lui Cassavetes. Si urasc Faces mai mult decat urasc blockbusterele hollywoodiene.

Eliseo Subiela for the win! (asta e un vot )

E semnatura lui, e adevarat, e vizibila, totusi abigua, cu dublu inteles. Waisse Wand, numele cinematografului al carui initiale se reflectau in parbriz, se traduce Ecran Alb. Poate exista un alt sens aici, o chestiune, o intrebare a filmului despre film, o referinta la tema cinematografiei. Si daca "semnatura" aceasta reprezinta "o revarsare incredibila de orgoliu", despre Hitchcock ce mai spui?