[rvn]

Mi-a placut cum reuseste sa-si cladeasca un mood intens si special; contributia muzicii e decisiva aici ( schelalaielile meditative ale saxofonului (cred) deprima iar murmurul ala subliminal de tip Vangelis care insoteste scenele de dragoste te imbie inspre transcendent) dar si mutra dezabuzata a actorului si vocea aferenta cae nareaza din off in anumite momente.
In rest , mi-a mai placut prologul si epilogul, secventa in care e sincronizata o priveliste ce aluneca pe sinusoidele unui roller coaster si sonorul unor gemete erotice, toata portiunea cu femeia oarba care cocheta cu al saselea simt, ideea cu levitatia (daca ne gandim si la motivul poeziei putem spune ca cineva a tras cu ochiul la Tarkoski) desi a doua oara cand e folosita merge cam departe depasind incinta apartamentului , ralantiul in care el intra in camera cu femeia-n brate darmand usa, si cu autocomnustia obiectelor din jurul lor dupa ce ei se asaza-n pat (de pluverizarea spontana a sticlelor cu parfum nu sunt sigur ). Si cam atat.

degeaba incearca muzica si imaginile sa transmita frumusetea si intelesul versurilor.
actorii nu transmit nimic.eu una,n-am simtit nici un fel senzatia de erotism pur,natural,care ar fi trebuit sa-l emane,mai ales in timpul scenelor de dragoste.totul este prea stilizat,prea exagerat in simboluri,incat, la un moment dat ,ai impresia ca ,de fapt,totul este un vis,ca nici macar intalnirea celor doi in spelunca aceea,n-a fost reala.inlocuirea realului cu suprarealul e exagerata cantitativ si devine hilara cu cat creste si-n intensitate dramatica.degeaba imaginezi combustia obiectelor din jur si pulverizarea parfumurilor,nu mai zic de usa daramata,inima smulsa din piept ca in Saw si pusa pe farfurie ca ofranda,daca actorii nu transmit aceasta pasiune erotica existenta in ei, prin gesturi convingatoare.