El lado oscuro del corazón- elementele de suprarealism nu mi se pare că ar trece dincolo de inconfortabil sau penibil, cum zicea cineva mai sus, ci ele sunt suprarealiste mai degrabă în limita slovei, poeziei decât în limetele vizualului. Subiela spune povești versatile în viersuri făcând apel într-un mod inedit, igienic, aproape pudic, la elemente care ies cu mult din sfera cinematografului obisnuit si se indreaptă către axiologie, filosofie ușoară, sănătoasă, dihotomii, romantisme până la transcendențe și misticisme digerabile cum e cazul lui Hombre mirando al sudeste, No te mueras sin decirme adónde vas sau Pequeños milagros, însă El lado oscuro del corazón, comparativ cu cele mentionate e mai putțin misticos și mai revigorant, în egală măsură trist, un film-slovă bacoviană mototlită dadaist și "origamic"
.