|
am simtit acea fericire exuberanta pe care ti-o confera libertatea deplina de miscare.intotdeauna i-am invidiat pe cei care n-au alta avere decat calabalacul dintr-o masina si cativa dolari in buzunar. e viata traita pe sosele,vezi lumea la modul simplu,iei contact cu oamenii aflati in alte locuri doar din mers, e de-ajuns doar cateva ore petrecute intr-un loc de popas ca sa ramai cu amintiri minunate.
fericirea nu inseamna neaparat sa ai o casa de care sa fii legat.fericirea lui Bruno(sau poate resemnarea,dar linistea aceea de pe chipul lui eu am perceput-o asa) inseamna sa ai o vechitura de camion si cateva ustensile rudimentare in ea cu care sa cutreieri Germania in lung si-n lat, aducand altora, aflati in locuri incremenite in timp, o mica distractie, proiectand filme.
ce multumire sufleteasca mai mare poti avea?
si in plus, este sentimentul acela al libertatii totale de care spuneam,sentiment pe care nu stiu cati dintre noi au ocazia in viata sa-l traiasca. este acea senzatie incredibila ca atunci opresti masina din mers si folosesti tufisul pe post de buda.
|