|
-FACES-
dupa vreo 20 de minute de la inceperea vizionarii tot aveam impresia ca ma aflu in fata unui documentar despre viata nebuna a elitei americane a anilor 60 si pe de-o parte,poate asa este,din cauza imaginilor alb-negru,dar Cassavetes nu este un povestitor,el lasa expresia fetei actorului sa domine,sa comunice cu spectatorul si sa transmita tot ce se afla inauntrul personajului,dar pentru asta trebuie sa ai multa rabdare pentru a urmari cum e se decoperteaza,cum isi da jos masca si lasa suferintele si starile sufletesti sa rabufneasca.
fara indoiala,”Faces” este radiografia societatii americane a acelor ani,un protest fata de regulile impuse ale casniciei,un mod de eliberare din aceste constrangeri sociale la care barbatii si femeile americane,obisnuiti cu lifestylul si viata confortabila pe care le-o permite succesul in afaceri,sunt obligati sa le suporte.
facem cunostinta cu personajele in mod simplu,brut:o zi obisnuita la birou a bussinesmanului Richard Frost,incununata cu succesul incheierii unei afaceri,sarbatorita apoi din plin intr-unul din barurile de noapte la mare moda in acea perioada.acesta este decorul reprezentativ in care ne introduce Cassavetes,pentru ca noi,ulterior,pe fondul unui alt decor,mult mai minimalist,sa fim martorii unor scene in care personajele,extrase oarecum din marea masa si aflate intr-un grup si cadru mult mai intime,ne arata alta fata a lor,mult mai trista..
Toate rasetele,cupletele si scheciurile lor sunt fortate,o falsa amagire ca viata lor e o continua distractie si e de-ajuns ca unul dintre ei sa lase putin sa iasa la iveala din nefericirea interioara ca apoi,tot dialogul dintre ei devina o dureroasa confruntare cu ei insisi,cu deceptiile si plictiseala vietii lor cotidiene.toate personajele fumeaza tigara de la tigara,dar nu numai pentru ca si asta era un accesoriu sic al vietii sociale din acea perioada,ci pentru a masca mizeria sufleteasca in care se zbat,fiecare din diverse motive.
mi s-a parut cumva ca filmul are doua acte,asa cum ar putea avea o piesa de teatru,exact cum a spus si Windom ca regizorul a conceput scenariul ca pentru un joc actoricesc pe scena.primul,este cel in care protagonisti sunt John Marley si Gena Rowlands iar al doilea,aproape tras la indigou,ne aduce in prim plan actorii din rolurile secundare:Lynn Carlin si Seymour Cassel.intre ele,aflam de fapt care este problema:divortul sotilor Frost,cu toate implicatiile emotionale si efortul lor de a merge mai departe,de adaptare la o noua viata...totul este invelit sub forma unei „terapii de grup”, iar tentativa de suicid a Mariei,este urmarea neputintei de adaptare la acest context social nou.
imi place stilul regizoral al lui Cassavetes.incep sa-l descopar si cred ca nu degeaba a ales independenta. modul lui de exprimare artistica este sigur consecinta dezgustului pentru falsitate.
evident,nu dau verdictul inainte.desi nu am apetenta pentru filmul asiatic,cum am mai spus-o,e posibil ca sa am o revelatie
|