|
Îmi veni în minte și o ecranizare după un roman românesc, „Patul lui Procust” de Petrescu cu Maia Morgenstern și Petru Vuctcărău. E un film trist, și pe placul meu. De ceva timp prefer cînd filmul e abundent în dialoguri chiar dacă de multe ori imaginea ar putea înlocui multă vorbăraie inutilă. Nu e un film pretențios, dar îmi pare subestimat. Găsesc actorii aleși potrivit și imaginile destul de frumoase. Curios, se spune că revezi filmele bune de nenumărate ori, însă am nevoie de suficient de mult timp între vizionări repetate ale acestui film, ca să reușească să se așeze sedimentul. Mă întreb dacă oamenii au început să iubească mai simplist și mai neinteresant. Poate pentru că s-au dezvățat să iubească (frumos).
|