|
N-am zis ca filmul s-a vrut initial a fi piesa de teatru, ci ca isi are radacinile acolo. Practic, ceea ce vedem pe ecran este o punere in practica a metodei propovaduite de scoala Lee Strasberg - Elia Kazan. E vorba despre acel method acting. Nu se cauta actori pentru roluri, se cauta roluri pentru actori. La fel a procedat si Casavettes. Nu mi se pare ca aceasta metoda te indeparteaza ori ca te lasa rece. E nevoie doar de putina familiarizare. Eu, in schimb, nu ma pot identifica cu majoritatea personajelor din filmele asiatice (cu putine exceptii), oricit as incerca. Nu sint rasist, nimic de felul asta, pur si simplu mi se par mult prea criptice, inchise in carapacea lor, de care nu reusesc sa trec. Acelasi lucru s-a intimplat si cu A Time to Live... Le observ angoasele dar nu pot sa le simt.
Oricum, A Time to Live... ar necesita cel putin inca o vizionare pentru a-i putea patrunde toate intelesurile.
|