|
Faces reprezintă un reper major in istoria filmului independent american. Conceput iniţial ca piesă de teatru, filmul a fost realizat într-un moment în care atitudinea lui Casavettes faţă de Hollywood se cristalizase deja. Avusese cel puţin două colaborări de tristă amintire cu sistemul, ajungînd la concluzia că singurul loc unde un actor mai poate beneficia de libertate de mişcare îl reprezintă teatrul. Prin urmare, a conceput un scenariu pentru un teatru filmat, în care singurul lucru care conta era libertatea de exprimare a actorului. Restul – story, imagine, detalii tehnice – erau, dacă nu ignorate, împinse undeva în spate.
Filmul este constituit dintr-o succesiune de secvenţe lipsite de finalitate concretă, populate de personaje ajunse la limită, sătule de farsa socială şi care îşi îndepărtează, treptat, măştile (Faces) pentru a scoate la iveală ceea ce se află dedesubt.
Ce reprezintă pînă la urmă Faces? Este o critică adresată societăţii americane, clasei mijlocii mai exact, reprezentată prin acel cuplu „de modă veche”, ducînd un trai resemnat într-o existenţă monotonă. Asta pînă în momentul în care influenţele „nocive” ale societăţii, pîndind de dincolo de confortul casnic, le invadează viaţa. Este, în acelaşi timp, un manifest anti-Hollywood, atit prin tehnicile şi modalităţile de realizare, cît şi prin anti-eroii aduşi în prim plan.
Teribilă şi dureros de urmărit scena în care Chet (Seymour Cassel) „o seduce” pe Maria (Dorothy Gulliver)...
10/10
A time to live and the time to die se află în complet contrast cu Faces, dacă e să facem o comparaţie. În Faces, trăirile personajelor sînt pe ecran, marea lor majoritate,for all the people to see. Asiaticii sînt interiorizaţi însă în cazul de faţă suspectez şi o incapabilate de exprimare din partea personajelor. Totul mocneşte, stagnează, durerea este îngheţată în cadre de o frumuseţe aparte, meticulos realizate, total diferite de completa ignorare a esteticii de către Casavettes. Filmul este o meditaţie elegiacă despre trecerea timpului. Care timp este, din păcate, şi hiba sa principală, avem un film lungit excesiv, care ar plictisi dacă n-ai rămîne impresionat, ici-colo, de o scenă sau alta...
8/10
Aşadar, Faces cîştigă. A time to live and the time to die, cu toate calităţile sale, pare destul de banal, prin comparatie.
Faces - A time to live and the time to die 1-0
|