A time to live and the time to die - Meditatie lipsita de pretiozitate asupra vietii. Hou isi descrie amintirile din copilarie si naratiunea apartine unui tanar, dar perspectiva e a unui batran, prin detasare si notele de nostalgie. Imaginile sunt ridicol de reusite in comparatie cu banalitatea personajelor si a povestii. Totul e schitat, nimic exagerat si nimic cunoscut cu adevarat. Aceeasi lipsa de detalii da o nota de universalitate, de familie care ar putea fi inalnita oriunde in lume. Regia nu e totul, dar patrunde totul si ii da dimensiuni neasteptate.

Dupa ce vad Faces, am sa si votez.