Trois hommes et une femme -
Conte d'hiver
Personajul principal al acestui basm rohmerian, Felicie, e in cautarea sufletului pereche (si al ei insasi), il gaseste in persoana lui Charles, insa ii scapa din cauza unei confuzii. Dupa 4 ani, o regasim pe Felicie in bratele a 2 barbati (Loic si Maxence) pe care pretinde ca-i iubeste, totodata pastrandu-l in suflet pe cel la care inca viseaza.
Initial mi-a displacut total aceasta arahnida capricioasa, egoista, indecisa si, aparent, insensibila, dar spre final am incetat sa o mai judec si am incercat sa-i inteleg motivatiile, reusind sa empatizez cu ea. Mi-a displacut modul in care a parut ca se joaca cu cei doi.
Loic
Maxence
Spun ca mi s-a parut, deoarece am realizat apoi ca nu a facut-o deliberat. Am ajuns chiar s-o compatimesc si sa-i inteleg deciziile, desi unii le-ar considera imorale, sunt totusi umane.
Bine, filmul e mai complex decat l-am schitat eu, din ecuatie facand parte si ceva discutii filosofice, Platon si Plato, Dumnezeu sau imortalitatea sufletului, hazardul si coincidentele, sub semnul carora unii dintre noi par sa se gaseasca.