Eu ma mai intrebam care ar fi cu adevart scopul pe care ar incerca sa il atinga un om aflat in asemenea conditie. Oare chiar si-ar canaliza energia pentru atingerea propriei fericiri? Nu cumva s-ar sacrifica pe sine pentru a oferi fericire cat mai multor oameni? Ori ar considera ca scopul cel mai important este stabilirea echilibrului naturii (cu
orice pret)?
Oare nu cumva, fiind atat de lucid, se poate considera ca fiind intr-o stare absoluta de fericire in orice moment si imprejurare?
Cat de mult s-ar apropria de perfectiune un creier uman folosit 100%, cat de mare ar avea IQ-ul si inteligenta emotionala si cat ar mai conta ADN-ul persoanei respective? In plus, nu cumva o stare de functionare perfecta a creierului uman ar duce la "prajirea" lui?
Este un subiect destul de interesant, iar intrebarile astea mi-au venit foarte pe moment, cred ca as putea debita destul de serios daca ma mai gandesc la tema asta
