L-am vazut acum foarte mult timp, ar trebui sa-l revad probabil. Mi-a placut atmosfera, intimitatea dintre cei doi. Nu imi amintesc nimic din dialoguri, am imagini dispersate in minte, nu-mi amintesc o anumita scena, dar cind ma gindesc la filmul asta am o senzatie de caldura, liniste, placuta, asa cum am si vis-a-vis de filmele lui Kar-Wai Wong
. Mi-au placut filmarile alb-negru, luminile sau lipsa luminilor si ritmul lent nu mi s-a parut enervant, din contra. In definitiv cu ce raminem dupa un film vazut cu 20 de ani in urma? Nu putem sa ne amintim detalii decit daca e un film rasvazut, poate cu o poveste daca e impresionanta si pe ea se axeaza filmul, dar de multe ori raminem doar cu starea care ne-a indus-o filmul pe moment.