Interesant punct de vedere. I respectfully disagree though. Procesul de concepere si de realizare a ideii poate sa fie la fel de daca nu mai fascinant ca ideea in sine. "Disecarea" filmului nu-l face mai putin viu pentru mine ci mai viu. Pentru ca invat mai multe despre cum s-a facut, despre toata lumea care a contribuit la realizarea proiectului, nu doar actorii care fura din lumina reflectoarelor. Personal nu cred ca daca afli neaparat cum are loc trucul magic, inseamna ca o sa-l apreciez mai putin pe magician. Din contra.
Uite un exemplu concret.
Blade Trinity. Cand am vazut prima oara filmul mi s-a parut o porcarie. Dar intamplarea face ca am ascultat comentariul cu David Goyer, Ryan Reynolds si Jessica Biel. Dupa ce mi-a povestit Goyer fiecare faza de genul: "aici voiam sa spun asta, aici voiam sa spun aia" iar Reynolds si Biel s-au plans (nu pe fata, dar iti dadeai semaa din cum vorbeau) despre cum a fost sa lucrezi cu the bitch care este Wesley Snipes, am ajuns sa apreciez filmul. Nu imi place, dar macar nu-l mai vad ca pe porcaria execrabila care era inainte.
Alt exemplu
The Punisher. Deja imi placea, asa ca mi-am luat dvd-ul cu tot cu comentariu. Dupa ce am aflat cat de mult s-a straduit regizorul cu bugetul (care era doar 30 de milioane, minuscul pentru un film comic based de actiune) si cum a fost nevoit sa apeleze la tot felul siretlicuri old-school ca sa-i iasa, am invatat sa apreciez filmul cu atat mai mult.