[rvn]

pana acum s-au exprimat impresii in special despre aceste doua filme,"un tramvai numit dorinta" ,regizat de Elia Kazan in 1951 si "pisica pe acoperisul fierbinte" din 1958,al carui regizor,Richard Brooks a transpus in 1961 si "dulcea pasare a tinererii",avandu-i ca protagonisti pe Geraldine Page si Paul Newman.cartea de vizita a lui TW este mult mai mare si cred ca si celelalte filme realizate dupa piesele lui merita atentia cuvenita,chiar daca "tramvaiul" si "pisica" sunt cele doua "bijuterii" rasplatite cu premiul Pulitzer si au avut succes la box office-ul american in anul cand ele au fost lansate.
interesant mi se pare,cel putin mie, ca pana la perioada cand s-au realizat aceste filme,actorii aveau altfel de prezenta scenica,virilitatea lor, sexualitatea masculina veneau din cu totul alte "artificii",fiindca asa era conceptia artistica a filmelor in anii 30-40.nu cred ca intamplator,in cele trei filme( adaug aici si Noaptea Iguanei) au fost distribuiti in rol cei trei actori care erau atunci in plina forta fizica si interpretativa.erau pe val,dar inca nu atat de sus.atat Richard Burton,cat si Paul Newman si Marlon Brando si-au adus contributia decisiv la succesul acestor filme, tocmai prin faptul frumusetea lor fizica,sincronizata perfect pe rol,a adus un suflu nou,proaspat,fata de Broadway.
arta dialogului mi se pare ca a capatat valente noi odata cu aceste trei filme.cred ca in asta consta,de fapt,forta si impetuozitatea personajelor,care,odata aduse pe ecran de actori care acum au devenit legenda,au ramas pana in ziua de azi la fel de iubite si cunoscute.