[rvn]

Ecranizarile pieselor de teatru ale lui Tenneesee Williams sunt indiscutabil reprezentative pentru cinemaul clasic si oricate alte variatiuni si curente noi ale artei cinematografice ne-au incantat privirea de la aparitia lor,revenim cu placere de fiecare data in fata ecranului, atunci cand e vorba de a savura unul dintre filmele care-au transpus pe ecran aceste minunate piese ale dramaturgului american.
Asa s-a intamplat in cazul meu cu Noaptea Iguanei, in prima faza, si apoi cu “Pisica pe acoperisul fierbinte “,film pe care l-am revazut (din pura intamplare),chiar cu cateva zile inainte ca Liz Taylor sa moara si din acest motiv, impactul vestii a fost destul de puternic asupra mea,datorita imaginilor proaspete pe care inca le mai aveam in minte ,exact asa cum arata in rolul lui Maggie:tanara,extraordinar de frumoasa si expresiva cu ochii ei violet,senzuala si apriga,rasfatata si fragila ca un copil,dar cu o putere interioara de nebanuit.
S-a spus de nenumarate ori ca distributia filmelor dupa piesele lui Williams a fost inspirat aleasa,chiar daca regizorii care s-au incumetat sa le ecranizeze,au apelat la variante surprinzatoare, care, in loc sa dauneze ,din contra,au adus un aport semnificativ la succesul filmului,actorii respectivi reusind interpretari memorabile.
Este si cazul cuplului Elisabeth Taylor-Paul Newman in “Pisica pe acoperisul fierbinte”,fiindca ei au reusit ,prin forta interpretativa,prin charisma si expresivitate sa ne aduca pe ecran,alaturi de ceilalti actori din rolurile secundare,personaje pe care cu siguranta, nu le vom uita nicicand.
Iar reusita lui Liz,este cu atat mai mare si de apreciat,cu cat se stie ca ea a scapat ca prin minune (din cauza unei raceli) sa nu se afle in avionul cu care,cel de-al treilea sot al ei s-a prabusit,chiar cu putin timp inainte de inceperea filmarilor.Poate ne putem inchipui cum am fi vazut o alta actrita in rolul lui Maggie,dar, cu siguranta,cineva,acolo sus, a iubit-o mult pe Liz,dandu-i sansa sa ne demonstreza noua, ca ea a fost alegerea perfecta pentru rol.
Asadar,inca de la inceput,filmul ne imbie sa mirosim parfumul epocii in care se petrece drama.facem cunostinta,in plina zi de vara caniculara,cu familia Pollitt,veche si mare proprietara de plantatii,ca toate familiile sudiste instarite.inca din primele secvente se contureaza conflictele si caracterele personajelor,tot scheletul filmului bazandu-se pe expunerea treptata,pana la punctul culminant,a conflictelor mai vechi sau mai noi,existente intre membri familiei si modul cum acestia aleg sa le puna pe tapet. Relatiile sunt extrem de tensionate,pe de-o parte intre capul familiei si fiul sau favorit,Brick,fost sportiv de performanta,pe de alta parte intre acesta si sotia sa,Maggie,apoi intre acestia doi si familia fratelui mai mare, Gooper.aflam ca,de fapt, totul se invarte in jurul averii, a minciunii,a falsitatii si a reprimarii unor sentimente de dragoste intre soti si intre tata,mama si fii.
Fiecare personaj traieste cu intensitate maxima,fiecare vrea sa demonstreze ceva celorlalti,de parca nimic n-ar conta intre ei decat sa se urasca si sa-si arate unul altuia o alta fata a lor,falsa.
Minciuna este folosita ca arma,dar si ca platosa,ca paravan pentru a se apara.
Dialogul taios dintre Brick si Maggie,plasat chiar in prima parte a filmului,ne lasa sa percepem natura celor doua mari conflicte care implica drama.primul,este intre cei doi soti si senzatia iscata de replicile lor este ca intre ei mocneste ura si dragostea in acelasi timp.fiul cel mic al lui batranului Pollitt,Brick,refugiat in alcool,datorita unei intamplari stranii de care sotia sa nu este straina deloc,refuza sa mai onoreze datoria de sot,pedepsind-o groaznic pe focoasa Maggie,lasand-o sa doarma singura in fiecare noapte,in splendidul pat cu spatar din metal:
“noi nu traim impreuna,doar ocupam amandoi aceeasi cusca”,cuvinte care au ramas celebre,sunt spuse cu manie si amaraciune sotului ei.La randului lui,Brick e nemilos:”ia-ti un amant,Maggie”.
Al doilea conflict sugerat este intre fiul cel mic si tata.Relatia dintre cei doi,de-a lungul timpului,n-a fost una lipsita de frustrari si dorinte neimplinite,astfel ca,aparent,Brick isi uraste tatal si nu-i pasa nici cat negru sub unghie ca acesta,chiar in ziua in care Brooks ne introduce in atmosfera casei si familiei lor,este sarbatorit cu mare zgomot de familia numeroasa si ligusitoare a lui Gooper,,necioplit,cam tant,dar meschin si avar la fel ca si sotia sa,Mae,impreuna cu care are cinci progenituri,gata sa “inghita” tot.sila si aversiunea fata de aceste intentii ale cumnatului sau,o determina pe Maggie sa aiba o atitudine ostila si fata de acestia si fata de Brick,pe care nu reuseste deloc sa-l desparta de pahar si nici sa-l motiveze in a lupta cu aceste rude hraparete,care ameninta sa-i lase saraci lipiti.
In arsita zilei adie vant de moarte.Big Daddy,Harvey Pollitt, e bolnav de cancer in faza terminala si medicul,care nu face exceptie de la regula in ceea ce priveste minciuna,ii ascunde vestea,scutindu-l de crudul adevar , dar gasind de cuviinta sa le spuna in secret adevarul, celor doi fii.
Refuzul lui Brick de a participa la grotesca petrecere organizata de ziua tatalui sau,este ceea ce declanseaza demascarea falselor comportamente si intentii ale personajelor,momentele culminante constand in doua scene teribil de frumoase si dramatice,care,parca,ne implica emotional si pe noi.Maggie si Brick sunt fortati sa dea cartile pe fata,ocazie cu care aflam ca ea a vrut sa-si desparta sotul de o “prietenie obsesiva”,Skipper,un fost coechipier ratat ,chiar si cu pretul adulterului.N-a fost in stare s-o faca,cum n-a reusit nici Brick sa-l opreasca de la sinucidere si care, neintelegand derularea reala a intamplarii,incercand sa uite,si-a gasit alinarea in alcool.
Durerea provocata de cancer,il oblige pe Harvey sa se refugieze la subsol si printre vechile amintiri ale familiei,intre fiul sau si el are loc un dialog care ne emotioneaza vizibil,cand tatal isi sensibilizeaza fiul cu amintiri despre copilaria lui, intercalate cu reale crize ale durerii,calmate doar de injectia cu morfina facute de Brick,semn subtil al afectiunii care o simte de fapt,pentru tatal sau.
“Adevarul este la fel de urat ca si minciuna”,cuvinte spuse la Maggie la un moment dat si care definesc intreaga incarcatura dramatica a naratiunii,sfarsind intr-un tarziu catre ceea ce era totusi previzibil:impacarea celor doi soti pasionali si de-aici,probabil,inceputul unei noi vieti,bazata pe dragoste adevarata si dezinteres material.
“Pisica pe acoperisul fierbinte”,cu toata desuetitudinea lui,ramane si astazi un film iubit si vizionat,pentru ca relatiile interumane inlantuite in el,tesatura de orgolii si reprimarea sentimentelor,sunt stari care definesc universul uman si care nu se schimba niciodata in esenta lor.
Pe langa asta,prestatia actoriceasca de exceptie a celor doi si a lui Burl Ives,au intregit calitatile artistice ale unui film ramas ca memorabil,in amintirea multor cinefili pasionati.
Nici n-are cum sa fie altfel:imaginea lui Liz Taylor,imbracata in rochia aceea alba aproape pe tot parcursul desfasurarii lui,este imposibil de uitat!