din ce-am vazut eu, daca analizez putin, filmele lui arrabal mi s-au parut cele mai socante. mai socante decat salo sau altele ale lui pasolini.
j'irai comme un cheval fou in primul rand, viva la muerte asemenea (mai e L'arbre de Guernica la club, il iau data viitoare si va spun, dar simt ca e la fel).
pentru arrabal socul e modalitate de expresie. ai zice ca-ti trage palme cu imaginile violente. cinemaul lui e blasfemie curata, scandal. dar in acelasi timp si poezie, psihanaliza, politica.
pe unul dintre dvd-uri, in interviul de la special features aranjat in mici capitole, la capitolul numit societate, arrabal sustine : "sexul meu ma intereseaza mai mult decat societatea, dumnezeu si dragostea ma intereseaza mai mult decat societatea, levitatia ma intereseaza mai mult. binenteles societatea se intereseaza de mine si as vrea sa am o relatie cu ea. dar una pornografica, senzuala."
spaniol sarit de pe fix din categoria lui dali si bunuel,