|
. Chiar ieri m-am uitat la „Night on Earth” al lui Jarmusch. Si este in el o scena in care un taximetrist are ca clienta o oarba. In timpul calatoriei el tot arboreaza un ton condescendent iar la final ii spune femeii sa aiba grija pe unde calca. Ea ii ureaza la fel si merge mai departe. Dupa cateva secunde se aude scrasnet de cauciucuri ce franeaza si o bubuitura. In acest moment tot edificiul afectiv investit in film colapseaza. Te simti tras pe sfoara. Papusarul e demascat. Chiar daca aici secventa e cusuta cu ata alba exemplifica cu suficienta elocventa mecanismul auto-sabotor al acestui tip de constructie, indiferent de subtilitate.
Chiar daca tu ai ''ghicit '' unde vrea sa te duca regizorul si te-ai simtit manipulat (pentru ca i-ai anticipat scnenariul ) nu trebuie sa fii suparat .Uneori supriza consta tocmai in faptul ca ne mulam pe intentia artistului.Ca ne lasam pacaliti cu buna credinta .Si asta inseamna arta -dintre toate semnele pe care un artist le emite ,eu cu o minima grila de receptatre le decodific si mi le insusesc.
|