[Federico]

De ce?

Pentru ca predica inseamna ideologie iar ideologia este unul dintre cei mai mari dusmani ai artei. Este o axioma funamentala in estetica asta. Cand Tarkovski incepe sa ne vorbeasca din carti in anumite momente din Nostalghia, Solaris sau Offret ne livreaza concepte goale (filosofie); arta insemana conceptul intrupat in sensibil. Daca ma intereseaza forma conceptuala a adevarului sunt mult mai castigat daca raman in biblioteca. Disectia ideilor isi are loc in rigurozitatea sistematica, concentrata si reiterata a filosofiei, ceea ce face Tarkovski in acele nefericite momente se numeste filosofeala. Sigur asta nu ma impidica sa continui sa-l admir, pentru ca compenseaza voluptuos pe celelalte planuri.

Mai mult decat de ce e gresita predica pe fata ma intereseaza cealalta varianta, de ce e gresita atunci cand e subtila?

Ti-ai data seama deja acum dar reiau: e o chestie de principiu, e imperativul categoric al esteticii. Cand ti se spune Thou shall not kill! nu intrebi: nici macar putin? nici dca o fac subtil si cu talent? nici daca o fac numai sambata dupa-masa?... Artistul creeaza viata. Cand isi moduleaza creatia pentru a o reduce la un vehicul al ideilor sale isi tradeaza frontal harul.

miercuri: probabil e loc si de didacticism in arta insa nu in randurile geniilor. Si cel mai mic compromis de acest fel te trage in jos. Tolstoi a fost un geniu iar Razboiul si Karenina sunt niste monumente ale spiritului uman... insa nu datorita pasajelor pseudo-filosofice in care Lev ne explica cum sta treaba cu lumea si cu viata.
Nu sunt de acord cu Nobok in totalitate in ceea ce-l priveste pe Dostoievski, insa he's got a good point. Eu il iubesc pe Dostoievski, insa mai degraba pentru filosofia sa decat pentru arta sa.

Chambord: nu stiu daca ai facut distinctia intre scenariile lui Charlie Kaufman si filmele bazate pe ele, care nu au avut norocul sa beneficieza de o regie la fel de stralucitoare ca scriitura (in special in cazul lui Clooney... si chiar al lui Kaufman-regizorul) dar eu imi mentin chiar si asa afirmatia pe care nu o consider prezumtioasa. Malkovich, Adaptation si Eterneal Sunshine sunt niste filme de o genialitate infinita si de o profunzime abisala si care ar fi putut fi chiar mai mult in prezenta unei voci regizorale mai puternice.


In alta ordine de idei... voice-over-ul e una din chestiile pe care le urasc cel mai mult la un film. Daca mai e si unul prin care razbate direct vocea autorului atunci e crima si pedeapsa. Teoretic acesta ar putea reusi, daca ar protrude organic din realitatea filmului (si unii chiar s-au apropiat de izbanda - fratii Coen in No Country , Kubrick in Portocala, Kaufman in Adaptation cand il face atat de ostentativ si de auto-ironic incat functioneaza, si chiar Malick in The Thin Red Line) insa ramane ceva cel mult tolerabil. Pana la a fi considerat un plus... mai usor ii e camilei sa treaca prin urechile acului. E doar teorie utopica.