Quote:
|
Malick o foloseşte ca pretext pentru o dezbatere supermegagrandioasă şi pretenţioasă despre Dumnezeu, Viaţă, Timp şi alte astfel de chestiuni cu majuscule. Şi când zic dezbatere nu mă refer la o sugerare subtilă a unor idei dedesubtul poveştii, ci mă refer efectiv la replici de tip "Dacă nu iubeşti, viaţa ţi se iroseşte" sau tot felul de întrebări introduse şoptit şi cu reverberaţie din off - "Cum am ajuns aici?", "Cum pot ajunge din nou acolo?" etc
|
http://agenda.liternet.ro/articol/12...nnes-2011.html
Trist ca Malick nu reuseste sa se lepede de naravul asta de a ne recita din culegerea lui de maxime. Aici a gresit si Tarkovski. E inadmisibil sa-i tii predici spectatorului sub orice forma daramite in mod nemediat, pe fata. De-asta la pus la zid Nabokov pe Dostoievski.
(Nu sunt fan Malick, mi s-a parut intotdeauna pretentios si in acelasi timp naiv, nu un artist care stie filosfie (ca Tarkovski sau Charlie Kaufman) ci un filosof care pe deasupra stie sa faca si arta. Calofilia sa mi se pare siropoasa si nejustificata cu exceptia cazului lui The Thin Red Line cand autorul reuseste sa-i aseze sub picioare un continut la fel de prodigios .)