Oh common, exagerez?
Explicati-mi si mie cum trece filmul asta clasa la capitolul scenariu, acting, abordare a temelor etc. Pentru ca in afara de masturbarea vizuala a lui Noe care nu mai stia cum sa mai rostogoleasca camera, filmul e o nulitate absoluta. Efectiv l-a durut undeva toate celelalte elemente. Mi se pare destul de evident ca Noe a pornit de la modalitatile de a filma si a incropit plotul asta care de abia sta in picioare, pentru a avea un suport pentru experimentele lui vizuale. Uita-te de exemplu la decizia de a plasa actiunea in Tokyo - pretty lights si atat. Filmul nici macar nu incearca sa schiteze pe plan social si cultural ceva care sa justifice vruen fel plasarea actiunii acolo. Singurul mod in care poate capata vreun sens e daca-l urmaresti prajit.
Sa zicem ca e si asta un merit.