[rvn]

Sunt de acord cu ambiguitatea. Filmul nu e atat de ambiguu la sfarsit, dar e pana acolo. Il vedem pe Viorel in anumite ipostaze si interactionand cu mai multe persoane, dar nu stim de ce anume face unele lucruri si asta te macina pana la sfarsit. Abia la sfarsit aflam cine sunt persoanele impuscate in parcare desi lucrul se intampla pe la jumatatea filmului, cine sunt celelalte doua victime (mai ales ca una e introdusa in film destul de devreme), ce relevanta au ele in actiunea filmului, pentru ca initial ar fi putut parea ca Viorel a ales doua victime la intamplare dintr-o eventuala sete de sange. Aflam si ca Viorel e divortat si de ce el urmarea casa socrilor, cine e Andreea si de ce tot circul de la magazinul de imbracaminte.

Legat de nebunia lui, mi se pare ca e mai putin un nebun in adevaratul sens al cuvantului, ci mai mult o persoana ce nu se putea conforma unor schimbari, era condus de anumite sentimente. E un caz mai apropiat celor de la stirile de la ora 5, gen crima din cauza geloziei. Un om nebun ar fi impuscat pe oricine, din placere, nu din durere. Toata chestia cu psihoza mi se pare cumva incorecta, pentru asta un exemplu mult mai bun ar fi Black Swan ca tot am dat exemple recente pana acum.


Ca impresie generala mi s-a parut un film bun, memorabil, dar prea lung, un fel de minimalism extrem din punct de vedere temporar. Puiu ca actor mi s-a parut total inexpresiv, dar poate chiar asta trebuia, un om lipsit de emotii.

daca filmul n-ar fi fost ambiguu,n-ar fi avut nici un chichirez!
un film lung de trei ore,care isi propune sa ne familiarizeze cu profilul psihologic al unui om anost,ursuz si ratat,daca ar fi fost ca o carte deschisa,ar fi plictisit spectatorul din primele 30 de minute. si-asa au fost destui care au facut afirmatii in sensul acesta si sincera sa fiu,nu-i inteleg!
nu-mi permit sa fac aprecieri despre montaj,dar tin minte ca la prima vizionare,m-a intrigat faptul ca urmarind firul actiunilor si gesturilor lui Viorel, cand incepeam sa "pricep" ce are de gand sa faca sau ce se petrece in mintea lui,atunci brusc,se intrerupea secventa,fix la momentul in care totul incepea sa fie cat de cat deslusit. in asta consta dupa mine secretul,fiindca lucrul acesta te incita,iti mentinea interesul de afla de ce a facut cutare sau cutare chestie sau gest.
daca am fi aflat imediat cine au fost persoanele impuscate in parcarea de la Inter,filmul s-ar fi terminat in momentul acela. Puiu nu putea face o greseala de incepator,dezvaluindu-ne asta.
poate Cristi Puiu este inexpresiv ca actor.am avut si eu senzatia asta.dar,asa cum ai spus si tu,exact asta a dorit si el sa fie si sa arate,fiindca Viorel trebuia sa fie chiar asa;un personaj sters,taciturn,mut,fara o alura speciala....unul care sa nu lase nimic sa se vada ce este in sufletul lui.
de fapt, eu nu cred ca a ucis din gelozie. ci doar s-a razbunat pe cei care i-au distrus echilibrul si viata.poate de aceea si apartamentul in care locuia arata asa.el nici nu mai putea trai cu toate amintirile acelea,dar nici nu reusea sa se desprinda de trecut...