ricutza@
Sorry, da' n-ai disecat nimic, cu atat mai putin "la sange". Nu-mi lasi de ales, decat sa te trimit la o recitire a textului, eventual o revizionare a filmului. Dar inteleg solidaritatea feminina.
Totusi...
1. "Despre ce vorbesti mai exact?"
Transpunerea timpului real in timp filmic se face cel mai viabil prin planuri-secventa (poti sa ai unu singur, ca Hitch si Sokurov - in Funia, respectiv Arca... - sau prin mai multe (folosind montajul interior), ca Wyler in Detective Story, cu conditia sa respecti acest timp (tot din montaj).
E adevarat, "franturi" destepte mai exista in cinema. Dar, la Puiu, smecheria este atunci CAND ele se produc, si ce relevanta isi au ele in starile pe care le induce personajul spectatorului.
"Ca s-au facut si filme care acopera durate de ani, ...."
Din pacate, asta e o alta mancare de peste ce se serveste cu un alt vin. N-are legatura cu Aurora, montajul lui, textul meu... Complettly off!
2. "Este total ambiguu (pentru mine, cel putin) ce vrei tu sa spui despre ambiguitate."
In Aurora, orice secventa (plan-secventa), nu intregeste cu nimic actiunea secventei ce i se succede, sau careia ii precede. Ma rog... aproape. Planul-secventa din Aurora este o necunoscuta plasata in mijlocul altor doua necunoscute. Altfel zis, ambiguitatea atrage ambiguitate.
3. "... pt ca el stie foarte bine ce face si de ce face ceea ce face"
Corect. Dar noi nu.
"... nelinistea pe care tu o amintesti..."
Asa, si? Eu cred ca-i a personajului, deoarece, inaintea dialogului, el afisa oarece stari de nervozitate, care aveau sa se releve in acel dialog (vezi gestica si limbajul corporal). Cum ziceam: relevanta acelui dialog este motivul nelinistii pe care el o avusese inainte. Atat, nimic mai mult...
4.Vezi punctul 1 (smecheria "franturilor").
5. "nu de alta dar ultima parte a filmului anuleaza total ambiguitatea..."
Fals.
Elucidarea misterului asupra celor patru persoane impuscate, nu anuleaza ambiguitatea-i caracteristica. Raman multe lucruri suspendate in aer, neelucidate, precum problemele de sanatate pe care Viorel clar le are (vezi cum se palpeaza sub dus in anumite zone) sau spectrul in care se desfasoara relatia dintre el si fosta sotie.. Ce (sub)constientizezi tu, probabil, e ca Aurora e un puzzle, si nu e... E un "fals puzzle". E filmul in care prezentul suprem (al povestirii in care se dialogheaza putin) e ambiguitate.