Imi amintesc cu mare placere de copilarie si mereu devin sentimentala....., de fratii mei cu care imparteam si bune si rele si asta e pe bune
Odata ne-am dus la sanius, eu cu frate-miu Bogdan, n-aveam unde sa ne jucam decat prin gradini, pe carari, acolo aveam locatii potrivite, dar si multi stalpi de fier.Eu , baietoasa am pornit prima, iar pe el l-am pus sa jure ca nu va porni dupa mine, fiindca mi-era teama de vre-un accident, dar de ce ti-e frica , de-aia nu scapi, asta-i regula de baza, nu?
Imediat cum am pornit, am intors capul in spate sa ma conving ca se tine de cuvant, dar el, hotomanul se avanta intr-o cursa taman la cativa metri in urma mea
De frica n-am putut sa mai tin carma si-am dat cu sania intr-un stalp, urmand imediat dupa mine si dragul meu fratior
Huh, un adevarat carambol
......Ce dor imi e de vremurile alea!!!!