|
Suspansul la Hitchcock
Hitchcock spunea odata in "Hitchcock-Truffaut" : "Gasesc ca cea mai simpla cale de a infricosa spectatorul este de a-i intoarce toate credintele-i impotriva. Fa-ti cel mai inocent membru al familiei, criminal; fa-ti vecinul de alaturi un spion periculos. Fa-ti personajele sa-si iasa din propria piele si sa intre intr-o alta - de preferat, intr-una a unui prieten apropiat lor."
De obicei, suspansul rezulta din cunostintele spectatorului despre personajele filmului - de altfel, mult mai multe, decat personajul stie despre lucrurile ce i se intampla, care nu actioneaza la nivel subliminal. De asemenea, Hitchcock credea ca identificarea spectatorului cu personajul merge mai bine cand protagonistul este in dezavantaj, judecand ca "dupa parerea mea, cea mai buna drama de suspans este aceea care transpune oamenii in ceea ce pare rutina, pana cand totul se desvaluie ca fiind o sarada glamoroasa si periculoasa".
Concluzie (si ex.):
In "The Birds", suspansul isi revendica doar treptat locul. Primele 25 de minute trimit mai repede spre o comedie romantica, desi spectatorul are deja impresia ca va asista, cumva, la un thriller. De fapt, jucandu-se cu asteptari si cu componente indispensabile de a crea suspansul, asa cum Hitchcock a dovedit-o in numeroase randuri, in cele din urma, adevaratul suspans se reduce la capcana intinsa spectatorului, inainte de a intra in adevaratul plot.
|