[R_Afc]

"The King's Speech" mi s-a parut un film despre prietenie, despre lupta cu sine, despre faptul ca imposibilitatea comunicarii cu ceilalti, vine din spaima de a vorbi cu tine insuti. Intensitatea scenei de final m-a absorbit complet. Eu m-am simtit implicat alaturi de personaj de-a lungul filmului, afectiune pe care nu am simtit-o de mult. Mi-a mai placut si povestea "doctorului" fara diploma, omului simplu, care isi baza munca doar pe experienta, care nu a inteles de unde vine atat de mult respect pentru statutul de rege, care e pana la urma e o pozitie dobandita fara niciun fel de merit.

Jocul actorilor a fost fabulos, pus in prim-plan, ceea ce mi s-a parut ca o gura de oxigen, avand in vedere bombardamentul cu filme gen Skyline, Avatar, Transformers sau altele in care jocul actorilor, practic nu mai conteaza. Subiectul mi s-a parut foarte bine pus in scena, realizare tehnica impecabila. Mie mi s-a parut cinematografie in stare pura.

*De asemenea, s-ar putea sa fie eu un spirit primitv, care nu a reusit sa vada banalitatea si superficialitatea cu care au fost tratate subiectul si temele, lucru care e foarte posibil.

@Danonino
Cum sa nu fie balbaiala depasirea unui obstacol mare, mai ales in contextul in care ajungi in pozitia de conducator al statului impotriva vointei tale, avandu-l ca adversar politic pe Adolf F****g Hitler ?
Mai ma gandesc, cat de "bine" te poti simti cand cineva isi bate joc de tine si tu sa nu ii poti raspunde din cauza balbaitului. Tare!