[Dl.cinematic]

Windom trebuie sa-i iubim (uram ) pe americani pentru ceea ce sunt ,nu pentru ceea ce am vrea noi sa fie.Trebuie sa apreciem la ei brutalitatea lor (comparata cu rafinamentul european sau asiatic ) ,naivitatea lor ,simtul lor moral lipsit de ambiguitate ( eu sunt bun ,tu esti rau =eu o sa te bat ).Pentru mine americanii sunt niste adolescenti care inca mai cred (in religie ,bine ,rau ,extraterestri ,pace universala ,samd ) in timp ce noi europenii sunt mai retinuti si mai reticienti .Cu noi istoria a fost mai putin blîndă si de aceea nu mai suntem asa de visatori precum americanii.

Dacă îi vom iubi doar pentru ceea ce sunt (şi nu îi vom muştrului gândindu-ne la ceea ce ar putea fi!), atunci critica de film (etc.) nu cred că îşi mai are rostul...Din păcate pentru argumentele invocate de tine (părerea mea e că "din fericire!"), lucrurile nu pot fi dihotomizate atât de radical, bremen. Cel puţin din punctul meu de vedere, faptul că trebuie să existe zone de interferenţă (tematice, de abordare, estetice etc.) între filme, fie ele americane, europene sau asiatice, este ca o teoremă. Nu cred că ar fi util în vreun fel şi, în plus, ne-ar mânca şi o grămadă de timp, să încercăm să demonstrăm contrariul. Dacă tu ai avea dreptate şi am cădea de acord să folosim anumite criterii atunci când judecăm un film american şi cu totul altele pentru un film european, mă întreb ce caută filmele astea în aceleaşi festivaluri, în aceleaşi categorii din competiţie, concurând "umăr la umăr" pentru premiul cel mare? Eu cred că argumentele lui Windom au fost "lansate" având în vedere tocmai aceste zone de interferenţe (nu mi s-a părut că ar fi comparat mere cu pere...). Şi nu cred că şi-a propus să fie "gică contra" şi să critice, din perspectiva asta, orice emanaţie cinematografică de peste ocean...De fapt, dacă ne gândim un pic, absolut toate genurile de film se prevalează de aceleaşi teme, de acelaşi tip de discurs. Ceea ce diferă, însă, este structura narativă, calapodul pe care sunt "operaţionalizate" acele teme (comune, repet!) [de ex. într-un western faţă de un horror]...Şi mai contează ceva: dozajul. Până la urmă, prefer să beau apa din sticlă şi nu de la un furtun cu presiunea dată la maxim...Cred că asta vrea să spună Windom. Aici, părerile mele sunt destul de apropiate de ale lui. Orice exagerare de mesaj este dăunătoare şi nu cred că ar fi indicat să o justificăm folosind argumente precum infantilitatea sau naivitatea...

*** LATER EDIT ***

A, şi încă ceva: faptul că îi iubim sau nu, NU înseamnă deloc că NU îi putem critica. Gândeşte-te la un copil şi la părinţii lui...În cazul ăsta, critica e, de fapt, cea mai bună dovadă de iubire...