|
Revazut, de fapt...
Viteza
Green Zone este un regal al comportamentelor fizice sub presiuni si al degringoladei generate de deciziile imediate.
Intocmai ca celelalte Bourne-uri regizate de Paul Greengrass ( “Supremacy” si “ Ultimatum”), regia alerta insufla cu naturalete sentimentul de participare transand aici o naratiune veridica, altfel usor de anticipat, dar imprejurarile nu tocmai propice pe care scenariul (Brian Helgeland) o propune si tehnica regizorala o evoca declanseaza un adevarat tur de forta vizual in care estetica spontaneitatii exacerbeaza realitatea, reducand ceea ce este previzibil prin ceea ce este esential si imediat.
Sau… Greengrass stie sa faca filme de actiune. Si se pare ca astazi este cel mai bun, numai daca tragem cu ochiul la catastrofele de anul trecut ale altor realizatori de gen: M. Bay, M. Mann si T. Scott – despre ale caror filme recente am scris in momentul aparitiei lor pe ecrane. Ba mai mult, regizorul dovedeste ca nu are nevoie de scriituri (ne)intentionat-incisive pentru a realiza un film cu adevarat exploziv ("cu" sau "fara" oarece atitudini ostentative fata de anumite politici vizate). In fond, Green Zone nu este decat lacasul unei povesti banale si teziste. Soldatul american (Matt Damon) care refuza sa mai execute misiuni “de paravan” si ordine de la superiori – incluzand aici indoiala scopului propriilor actiuni si pornirea unei anchete paralele – si sfarsind prin a face “ceea ce este corect” – moral si cinematografic – nu sprijina decat cliseul hollywoodian. (…)
In Green Zone, film ce rezida in regie trepidanta si compozitie muzicala, actiunile unor agenti operativi rivali, ale unui cetatean irakian “simpatizant”, un general alunecos, un ofiter de contrainformatii (Greg Kinnear) si un agent CIA (Brendan Gleeson) se intretaie cu o asemenea repeziciune incat deconspirarea unei evident mascate conspiratii este aproape decadrata de viteza reactiilor bruste surprinse de aparatul de filmat. (…)
Desi bine documentat – filmul isi are baza in romanul de non-fictiune Imperial Life in the Emerald City; deci potentialul istoric era bine intemeiat si poate merita aprofundat – regizorul arata doar din filmari combinate si uniuni de fotograme cum se face actiune. Raspunsul cel mai elocvent il detine secventa supradecupata a confruntarilor de forte fizice si armate printre stradutele ruinelor Irakului – alminteri, doar un grup de indivizi fugarindu-se pe intuneric.
|