|
Azi-noapte in timp ce imi cautam pozitia in care sa adorm au inceput sa mi se perinde prin minte imagini din “I Saw The Devil” . Si apoi a urmat un moment de luciditate revelatoare. Acuzasem initial filmul ca e sterp si gratuit, dar nu cu toata gura. Stiam sigur ca nu ma lasase indiferent niciun moment insa nu-mi era clar din ce parte venisera loviturile astea emotionale surde care imi reverberau acum in constiinta. Bunt now I figured it out: filmul palpita a animalitate prin toti porii cu o intensitate careia nu ii gasesc inca precedent. Asa se explica metodologia frusta de executie a victimelor, felul in care mananca la un moment dat, scena de sex si imaginea cu el scormonind prin propriile excremente. E o animalitate atat de pura, primara si naturala si de aceea cu atat mai percutanta. Am intalnit in cursul istoriei filmului avatarurile anti-omului reprezentate cu geniu in “No Country… “ , “There Will Be Blood” , “A Clockwork Orange” , “Blue Velvet” dar cazurile astea nu suporta comparatii satisfacatoare cu celalalt. In exemplele date, desi monstrous pana la inimaginabil, exista un nimb de eleganta si demnitate (cum remarca si Windom de altfel) in jurul raului - avem de a face cu negativul luciferic. Pe cand in “I Saw The Devil” avem in fata reprezentarea unei negativitati animalice, porcin-cainesti; obiectul discutiei e o entitate pur biologica. Are ceva din Dennis Hopper-ul din prima scena a sa in “Blue Velvet” dar in ansamblu cei doi se inscriu pe orbite diferite; din arborele genealogic al sau cred ca cel mai aproape se situeaza de opera lui Gainsbourg din “Antichrist” ; de asemenea cred ca are si ceva cronenbergian personajul nostru, pare imbaiat un pic in naturalismul si biologicul lui Cronenberg.
Cred ca m-am dumirit si in privinta disponibilitatilor fizice extra-ordinare ale protagonistului: sunt menite sa-i confere o demmnitate luminoasa; e intotdeauna stapan pe si cele mai imposibile situatii, nu dispera, nu se umileste – e imaculat si pur. Cred ca a tintit o antiteza puternica prin asta autorul.
|