Originally Posted by Windom:
Finally, I Saw the Devil. And it was BEAUTIFUL. Ah, Oamenii Soarelui Răsare şi crunta lor răzbunare.  Nici o hrană rece, ăştia o înfulecă cît încă frige. În rate, în cazul de faţă. Stăteam şi mă întrebam, după ce am văzut că l-a prins pe gagiu în sera aia în primele 50 de minute, ce naiba o să ne mai servească ăştia încă o oră jumate? E drept, cunoscîndu-le perversitatea, nu m-ar fi surprins să-l bage pe tip în vreo grotă şi să-l supună la cazne timp de 90 de minute, fără ca măcar să-şi tragă sufletul. But our punisher was really pissed, man.  Asa că, spre deliciul nostru, a ales tehnica lui Rex Hunt – catch and release. And catch again. Au asiaticii darul ăsta de a împinge macabrul într-o zonă a absurdului, transformîndu-l în comedie. E un trademark. Te fîţîi inconfortabil pe scaun cînd unu’ capătă 2-3 făcăleţe peste bostan, în close-up, dar cînd vezi că urmează încă vreo două şi încă vreo două, pur şi simplu te pufneşte rîsul, vrei nu vrei...
Mi s-a părut una dintre cele mai reuşite portretizări ale unui serial killer, ever. Rolul e bestial, actorul e bestial. Nu-l avem pe rafinatul dr. Lecter, avem o versiune asiatică a unui Henry Lee Lucas, libidinos, oportunist, complet lipsit de şarm. Un dragon de Komodo mai degrabă decît un vajnic prădător din savana africană. Interesant, de asemenea, modul în care este portretizată femeia, simplu obiect aflat la dispoziţia bărbatului – „We are here to serve.”. 
Sublimă, de-a dreptul, secvenţa în care epava serial killer-ului iese din maşină pentru a se preda poliţiei. E o scenă impregnată de un fatalism demnă de o reglare finală de conturi intr-un western spaghetti.
9/10 |
De ieri incoace vad ca s-a uitat multa lume la el si toti au numa cuvinte de lauda, I must get down to this!