|
Nu stiu de ce cateodata imi iau inima in dinti si de buna voie incep sa ma supun la torturi nocturne, cum ar fi si aceasta vizionare tarzie a lu' Twilight: Eclipse, singura cuc in casa, fara posibilitatea de suna macar pe cineva sa pot face misto de el. E infiorator, au trecut douazeci de minute din el si deja mi-a cauzat cateva mici implozii neuronale. Poate o sa reusesc sa il vad cumva pana la jumate in seara asta si sa supravietuiesc experientei.
Cel mai tare mi-e mila de tatal Bellei in povestea asta. Un om cat se poate de rezonabil care se poarta mult prea frumos cu progenitura sictirita si nerecunoscatoare pe care o are in ograda.
Edward ma dezgusta mai mult ca niciodata cu apucaturile lui de stalker si control-freak, dar Bella that spineless bitch cumva il merita.
Apoi mai sunt wolf-boyjii aia tot timplul inexplicabil la bustul gol, absolut gratuit. Cand au aparut toti de-odata in scena a trebuit sa apas pe pause, nu am mai putut.
Pit merita un premiu ca a reusit sa vada abominatia asta cap coada, in one sitting, and lived to tell the tale.
|