|
Problema complexităţii subiectului e discutabilă dintr-un anumit punct de vedere. De ce există senzaţia asta că am fost, într-un fel, înşelaţi? Că am luat un taxi de la Bucureşti la Constanţa şi ne-a dus prin Tg. Mureş? Unul dintre motive e acela că toată povestea asta stufoasă a fost construită pe un eşafodaj logic care, odată descoperit, îţi taie elanul prin satisfacerea curiozităţii. Iar singurul motiv care te-ar îndemna să-l vezi din nou e spectaculozitatea sa. Dacă despici firul în patru, poţi ajunge, prin deducţii logice, pînă la măduvă. QED spui satisfăcut (dezamăgit?) la final. Aici revin la comparaţia cu Inland Empire. Pentru că ceea ce lipseşte cu desăvîrşire în Inception, constituind, în schimb, forţa motrice în Inland Empire, este intuiţia. În Inception nu găseşti aşa ceva. Neuronii tăi nu au libertate de mişcare decît în interiorul ţarcului trasat de Nolan. E unul dintre motivele pentru care Nolan nu o să fie niciodată un auteur. Un auteur e un iconoclast, în primul rînd. Nolan nu e. A avut el ceva tentative la începuturi, a fost prins însă în ghearele sistemului, renunţînd la libertate în favoarea faimei. Evadăm din realitate la filmele sale, sîntem impresionaţi, ne dau pe spate, dar niciodată nu o să ne punem întrebări după. Pentru că am primit toate răspunsurile pe tavă...
|