[sinaxis]

Eu abia azi l-am vazut. Intr-o reluare pe HBO si nici nu stiu daca e varianta scurta sau cea lunga... sincer, nici nu am avut timp sa ma uit la ceas! Chiar daca mai dura ceva, nu m-as fi suparat. Filmul m-a tinut tensionat pe tot parcursul sau, dar nu cu o tensiune similara genului de filme cu scenariu stufos, desfasurari paralele de evenimente, multime de personaje asiatice pe care cu greu le identifici sau mai stiu eu ce fel de smecherii care sa te solicite sa tii ochii atintiti pe ecran si mintea atenta la ce vad ochii. Mi se pare grozav modul asta de a face film: o linie discursiva punctata de intercalari documentare, fraze din sedinte ideologizante, portrete idividuale, suspans si chiar lirism pe alocuri. Dar cel mai fain mi se pare faptul ca filmul chiar provoaca acea tensiune vie, acel mister ca frica de necunoscut, de surpriza... iti sta inima pregatita sa tresalte oricand la sunetul ingrozitor de arma. Linistea padurii, ciripitul de pasarele, frumusetea tineretii, vuietul tacut al refletiilor interne si... pac, pac tavarisci cu pistolietii si te uiti cu ingrijorare: o nimerit pe careva din ei? Ajung sa-ti fie dragi personajele pana acolo ca zici si tu la fel cu batrana anchetata: Eu, mama, nu pot sa-i vand, ca mi-s dragi ca si copiii mei!
Asta-i filmul, tare mi-a placut! Il pun undeva sus de tot in topul preferintelor.
Dar filmul nu se gata aici: pune, dupa vizionare, probleme ff profunde si grave. Filmul e foarte actual, e foarte transparent chiar daca, prin gen, doar survoleaza imagistic profunzimea dedesupturilor.
Eh, suntem un neam de eroi, uita-te la noi... Sau pe cealalta varianta: suntem un neam de tradatori?! E greu sa decizi intre pozitia baciului moldovean sau a mamei lui Stefan cel Mare... dar niciodata nu-i greu sa-ti dai seama ca pe oricare din pozitiile de mai sus te-ai afla trebuie sa-ti pastrezi demnitatea pe care ti-o confera datul de roman si crestin.
Eu multumesc pentru un asemenea film!