|
Bun film.
Pacat ca l-au romantat in cateva randuri si l-au colorat poetic cu metafora fluturasului pe cale de disparitie.
Intr-adevar, imaginea impresioneaza, aproape la fel de mult ca sanii Violantei, aproape. E lent tocmai ca sa nu ratezi un scontat studiu de personaj, la suprafata dezumanizat alunecand in paranoia, iar altfel intens stanjenit de iluzia de vindecare; in sensu asta exista o secventa puternica, cand Clara, impreuna cu prietena ei, da intamplator peste el in cafenea.
Clar, sunt si basme de genu' primesti o arma dezasamblata prin posta da' un amortizor tre sa-ti construiesti singur, atent sa bati cu ciocanu' cand bat clopotele, sa nu devii suspicios; sau cum sa urmaresti pe Vespa un sport-car.
Dar ne intoarcem la Clara si parca totul e mai frumos; deci bun film.
|