|
Daca mereu ma loveam de filme ale caror regizori incercau sa camufleze situatii penibile sub forma de umor, in acest caz astfel de situatii parca sunt lasate in voia lor. Multitudinea de personaje scade drastic orice tentativa de a forma o personalitate mai profunda macar a celui principal. Insa nu duce lipsa si de parti mai bune. De exemplu, scena cu ochiul prajit sub pat e o modalitate buna de a economisi gazul :-)
__________________
Prefer sa degust un film de post decat unul facut de oaie si apreciat de un prost!
|