|
eu am un prieten foarte bun care i-a murit copilul..avea max 4 ani..de cancer localizat in encefal unde sunt majoritatea nervilor ...a stat 1 an de zile la spitalul oncologic cu el,a fost prin sua..spania..nici o sansa de operatie...nimeni nu a fost de acord pt ca stia ca moare pe masa de operatie..insa la cj l-a operat un geniu de neurochirurg dar a fost normal numai 6 luni dupa care a paralizat complet...s-a chinuit asa vre-un an de zile..nici nu va puteti inchipui cum..a murit...prietenul meu si tatal lui..a vrut sa doarma langa crucea lui asa de mult l-a iubit..a trecut cativa ani...au mai venit 2 copii...si e fericit...e adevarat ca nu l-a uitat si nici nu o sa il uite vreodata...si acum este un foarte bun crestin,merge la biserica,a facut un an teologia dar din mai multe motive a renuntat dar plangand..si stiu ca nu o sa renunte pana nu o termina...deci..omul se uita la trup...Dumnezeu la suflet...asa ca fiecare reactioneaza in diferite feluri la moartea celor dragi..dar el e un exemplu pt mine ca avea n-motive sa il urasca pe Dumnezeu dar dinpotriva il iubeste..concluzia?
|