|
Nu conteneste sä mä contrarieze un fenomen.
Prin adolescentä, când îmi alesesem viitoarea profesiune, toti îmi spuneau: "Cinematografia...? E foarte frumoasä, foarte interesantä - dar îngrozitor de grea! E una dintre cele mai dificile meserii din lume - o sä ai de învätat, nu glumä...!" Desigur, îi luam în serios - dar apoi, când m-am înscris la cineclub, si pe urmä, când am început pregätirea pentru admitere, si mai târziu, în facultate, si-n continuare, ca stagiar la Buftea... tot vedeam, vedeam, vedeam, mereu si mereu si mereu, cât de complicatä si grea cu adevärat e toatä täräsenia asta... si cât ai de învätat, practic încontinu... Chiar si acum, dupä 20, 30, aproape 40 de ani, din fiecare cronicä pe care o scriu, si din multe interactiuni de pe forumul ästa, continuu sä învät.
Intr-adevär: cinematografia e unul dintre cele mai complexe si dificile domenii...
...Si väd cum räsar precum ciupercutele tot felul de copilandri cu "päreri" ferme, care le stiu ei pe toate, cum e cu finantarea, cu C.N.C.-ul, cu publicul, care-si permit sä punä între ghilimele diverse concepte, ca äla de "film de artä" si sä-si dea cu presupusu' despre valentele si utilitatea celor mai prestigioase titluri. Si când încerci sä le explici una, alta, nu cine stie ce notiuni docte, ci mäcar niscaiva lucruri elementare, cä Sergiulicä e ceva de râsu' curului, cä primatul succesului de public e o amägire incultä, cä existä totusi o ierarhie de valori pe care n-ar strica sä înceapä s-o descopere - îti mai räspund si obraznic, cä cum îti permiti tu sä le dai lectii lor, care-au fäcut scoala de cinema prin mall-uri si de prin telenovele si manele filmate - singura scoalä care conteazä!
...Ceea ce iar îmi aminteste una dintre zicalele mele favorite:
Omul inteligent învatä din propriile greseli.
Omul întelept învatä din greselile altora.
Iar prostul nu mai are ce înväta, el le stie deja pe toate.
|