|
... dar Bazin nu a condamnat niciodata montajul. Unul dintre multele sale studii trateaza acest aspect, al lipsei sau minimizarii montajului, pentru a semnala provenienta "realismului" inca din "preistorie", considerand ca se vorbea prematur de "neo-realism" - enuntat subred si scartaitor de catre alti teoreticieni.
Secventele pe care Bazin le analizeaza trateaza, la un moment dat, paralela dintre A POVESTI
(tipica artei literare) si A ARATA (prioritate, uneori, dar si un plus pe care numai arta cinematografica il are). Faptul ca montajul era "personajul principal" ,in studiul sau indelung spre gasirea unei solutii viabile despre "ce e realismul", nu facea decat sa traseze niste linii groase, interioare, pe care numai cinematograful si le poate atibui. Bazin nu a facut decat sa arate ce se "intampla" cand montajul lipseste.
|