[paul_aramis]

doi critici se hotărăsc să se ieie la întrecere care scrie cea mai bună cronică despre filmul românesc de ieri, de azi şi de alaltăieri. zis şi făcut. se duc ei la film şi văd unu' de pe vremea lu' bunica lu' Pazvante Chioru'. a doua zi amândoi cu pac! cronica. că ce realizare în condiţiile alea, cu aparatura aia, cu actorii care nu ştiau decât teatru, etc şamd.
după o săptămână se duc iar la film, de data sta unu' dinainte. a doua zi iar pac! cu cronica. că ce realizare, că cu condiţiile alea care erau cum erau, că cu cenzura, c-aşa şi pe dincolo.
aialtă săptămână iar se duc la film. unu' d-acu'. a doua zi A pac! cu cronica la gazetă, B nimic. trece încă o zi, B nimic, trec 2 B tot nimic. dup' o săptămână se întâlneşte A cu B şi îi zice:

A: Ce faci frate, nu mai scrii cronica aia?
B: Care cronică?
A: La film.
B: Care film?
A. Cum care film? Păi nu trebuia să scrii o cronică?
B: Ba da.
A: Ş-ai scris-o?
B: Ce să scriu?
A: Cronica la film!?
B: Care film?
A: Băi frate mă exasperezi Păi nu am hotărât noi să vedem care din noi scrie cel mai bine cronică de film?
B: Ba da.
A. Şi n-am fost noi acum 3 săptămâni la cinema şi a doua zi n-am scris fiecare câte o cronică?
B: Ba da.
A: Şi după aia n-am fost noi la cinema dup' aia şi p-ormă am mai scris câte o cronică?
B: Ba da.
A: Şi n-am fost noi acu' o săptămână iar la cinema şi nu trebuia să scriem iar a cronică?
B: Ba da.
A: Ei, şi unde-i cronica la filmu' ăsta?
B: Care film?

sau cum ar zice nenea Iancu:

Filmu' românesc (contemporan) e sublim, dar lipseşte cu desăvârşire.