@SMC
Nu trebuie să te superi când cineva nu îţi laudă cronica! Îi dau dreptate lui Gionloc, trebuia un echilibru după lauda lui Pitbull. Hai să judecăm cu capul pe umeri: dacă Pitbull spune despre cronica ta că este „excelentă”, oare cum crezi că şi-ar evalua propria cronică, ce calificativ ar trebui să-i dea?
Dacă afirmi că ai scris cronici în limbi străine, în publicaţii străine, nu are nimeni de ce să pună asta la îndoială, dar nici nu face textul tău o cronică „excelentă”. Eu nu scriu cronici de film, dar am citit câteva (chiar în limbi străine), şi am idee despre scrierea unui text jurnalistic sau literar. Un articol analitic trebuie să fie complet, structurat, clar, bogat în idei, dacă se poate originale, argumentate accesibil cititorului de orice nivel, chiar şi aceluia care nu a văzut filmul. O cronică adevărată, pentru mine înseamnă o cronică completă. Fie la un nivel general, şi atunci analizează regia, scenariul, distribuţia, actorii, imaginea etc, fie se ocupă doar de un aspect particular, idee, regie. Rolul cronicii este să analizeze filmul, şi să comunice cititorului această analiză în modul cel mai clar şi mai atrăgător posibil. Ea nu trebuie să fie un exerciţiu de etalare a calităţilor autorului ei. Este scrisă pentru cititor, nu pentru autorul ei.
În privinţa stilului, se aplică reguli valabile oricărui text jurnalistic. Bunăoară, nu se folosesc fraze foarte lungi, întortocheate, ramificate, cu subordonări şi condiţionări excesive, cu mai multe idei. O frază de aproape 100 de cuvinte (600-700 de caractere) face ideea greu de urmărit. E preferabilă împărţirea unei astfel de fraze în două sau trei mai scurte.
De exemplu: „Refuzand categoric conformismul investigatiei psihologice/afective, (…) Constantin Popescu reuseste un film grandios.”
Cuvintele inutile, trebuie eliminate.
De ex. „Refuzand
categoric conformismul investigatiei psihologice/afective…”.
Autorul textului nu trebuie să se lase purtat de cum îi “sună” cuvintele, ci trebuie să fie atent la înţelesul lor, al frazei. Cititorul avizat sigur va fi!
De ex.: “…
aproape vag dar nu lipsit de concretete…”. Adică e vag, dar concret?
“…dar in acel fel s-ar fi
dezis el adevaratei “capcane a schematismului…” De obicei, ne dezicem
de ceva.
“
Dar totusi, in grandoarea si justetea ei, aceasta potentiala docudrama…” Dar totuşi, ar trebuie să introducă opoziţia la ideea din fraza precedentă, sau din paragraful precedent, ceea ce nu este.
“Liniaritatea actiunii survenite la un moment dat isi gaseste prin regie un substitut mizanscenic care pulseaza tensiuni continue la nivel perceptual.” Dacă liniaritatea scenei îşi găseşte (prin regie) un substitut (un înlocuitor), vrea să zică că nu o mai avem pentru că a fost înlocuită? Puţin mai concret, ce înseamnă “nivel perceptual”?
“Insa regizorul s-ar fi putut lipsi de o astfel de
abordare, ce tine strict de propria-i conceptie…” Cum s-ar putea lipsi de o abordare dacă ţine (
strict) de propria concepţie? Regizorul filmului să abordeze folosind concepţia cui? A altui regizor, a unui vecin?
“Asadar, Popescu
isi permite o libertate tehnica de punere in scena intr-un mod propriu, asumat,…” Nu e normal ca regizorul unui film să îşi permită libertatea să pună în scenă într-un mod propriu? Nu asta aşteptăm de la orice regizor, nu de asta e “autor”?
“…ne putem referi la Portretul luptatorului la tinerete ca la o docudrama epopeica intr-o imaginata cvasi-fictiune.” Sau ca la o cvasi-ficţiune epopeică într-o imaginată docudramă. Ne putem referi ca la un şniţel de vită într-o ciorbă de burtă?
SMC, încă o dată, nu te supăra! Nici pe Gionloc. Aia cu “puşti entuziast” era o răutate din partea ta. Şi eu fugeam suta de metri sub 12 secunde, pe vremea când actualul campion olimpic al probei nici nu se născuse…
Îmi displace tendinţa asta (nu doar a ta) de a răspunde unui comentariu în maniera “hai să vedem marfa ta!” Orice text, al oricui (chiar şi al lui Gionloc
), poate avea puncte slabe sau erori. Forfecarea unui text al “adversarului” nu aduce nimic in plus propriului text.
În loc să te superi pe cei care comentează critic, gândeşte-te că observaţiile lor te ajută să-ţi vezi cronica din alt unghi, poate reformulezi, completezi, clarifici, adaugi idei, şi reuşeşti să o faci mai bună.
Asta doar dacă nu te mulţumeşti cu un calificativ de "excelent" neargumentat, şi îţi poţi imagina că poate exista ceva deasupra lui.
