[danonino]

Ok, să luăm secvenţa de care vorbeam, cu Bucur la masă. 90% din public se plictiseşte. Consideră că sînt mişmaşuri artsy-fartsy, material de labă pentru criticul cu nasul pe sus. 10% poate descoperă totuşi ceva în timpul ăla (aparent) "mort" - rutină, o răceală în relaţia de cuplu sau mai ştiu eu ce-i place individului să vadă. Maybe he's right, maybe he's full of shit... Contează că analizează, că-şi pune întrebări. Dacă Bucur se punea la masă iar camera rămînea pe el 1 minut, treceai peste şi o uitai în secunda următoare. Dar aşa, scena respectivă mai reuşeşte o trăsătură de condei în creionarea respectivului personaj. Sînt chestii mărunte dar care contribuie pînă la urmă, adunate, la evidenţierea caracterului personajului principal.
Corect: dacă sînt auteur, emit pe respectiva frecvenţă ce vrea muschii mei. Dacă sînt business man în straie de regizor, mă uit mai întîi din ce direcţie bate vîntul, emit, apoi număr banii...

Prin faptul ca un individ mananca greu o ciorba, deduci ca se cearta cu femeia?

Eu stiu... am vazut Le Samourai cu Alain Delon, film cu multe pauze de efect si putin dialog. Acele pauze era extraordinar de bine gandite si redate, exprimau o stare, un sentiment al personajului. Consider ca pauza ar trebuie sa fie o aluzie perceptibila si logica.