Cica tinarul Caranfil, pe la liceu isi anunta parintii ca vrea sa dea la regie film. Si primeste urmatorul sfat de la tatal sau (Tudor Caranfil):
"N-ai sa intri. Un regizor trebuie sa fie in primul rind un tip solid, un munte de rezistenta fizica, iar tu esti slab ca un pui de Crevedia. Chiar daca s-ar trece peste asta, tot n-ai avea nici o sansa. Comisia de admitere e formata din regizori pe care i-am injurat ani de zile in cronicile mele, cum iti imaginezi c-or sa rateze ocazia sa se razbune? Chiar daca, printr-un miracol, te-ai strecura in facultate, ar avea ei grija sa n-o termini. Si, chiar daca ajungi s-o termini si sa te angajezi la Buftea, nu ti-ar da nimeni sa faci film. Si, chiar daca ti-ar da sa faci film, gindeste-te ce fel de film ai fi nevoit sa faci, ce mizerii ar trebui sa accepti! Si, chiar daca ar fi toti cu mintea in alta parte si ti-ar iesi un film bun, ti l-ar interzice. Dar, chiar daca nu ti l-ar interzice, ar avea grija sa nu circule decit in tara. Si, chiar daca s-ar intimpla minunea si ai reusi un mare succes international, pina la momentul respectiv iti vei fi mincat sanatatea, asa ca ce rost are?"
Mai clar de atit poate fi oare exprimat mediul in care se "misca" cinematografia romaneasca. S-o fi schimbat ceva semnificativ dincolo de cele exprimate de Tudor Caranfil?
Ok, Nae Caranfil chiar a reusit sa faca film. Insa, nu ar trebui sa ne puna pe ginduri faptul ca mai toate sunt coproductii? (intrebarea nu trebuie citita neaparat in cheie materiala, desi acest aspect sunt constient ca e foarte important).
P.S. Sursa citatului de mai sus
AICI