Da, e foarte bun!
Intr-un articol pe care il scrisesem imediat dupa finele festivalului "B-Est", salutam acest film-document, "dedicat celor dedicati", unic in cinematografia romaneasca, atat ca proportie epica, cat si ca amploare documentaristica (nu aparuse inca Ujica cu "Autobiografia...", dar asta e non-fictiune, asa ca nu se pune), dar ii reprosam lipsa adancimii dramatice, obligatorie oarecum unei docu-drame atat de lungi (filmul are peste 150 de minute), pe care o gasisem, atunci, doar formala - in cazurile fericite - , iar personajele le gaseam doar simple prezente, intr-un perpetuu conflict armat dintr-e partizani si urmaritorii lor, fapt - ce mi se parea - ca detine insasi intreaga poveste.
M-am inselat la a doua vizionare, dintr-un motiv pe care l-am pus pe seama oboselii - am vazut aproape toate filmele din festival - si care imi statea chiar sub mutra-mi obosita.
Si o sa-l mai vad odata, ca intra pe ecrane saptamana viitoare, si sper sa-mi spal pacatele.
Aici.
Dar nu numai.
