de fiecare data cand faci ceva pentru cineva, acel cineva nu vede, nu apreciaza. ajungi la un moment dat, sa renunti la placeri si nevoi personale ca sa ii faci fericiti pe cei de langa tine... spui, lasa, e spre binele celor din jur. daca ei sunt fericiti, si eu sunt fericit/a. si ajungi la sfarsit, la concluzia ca persoanele respective nici macar nu au vazut ce ai facut pentru ele. cate sacrificii, cat efort... cat egoism.
am renuntat la tot pentru niste oameni, care pana la urma nici macar nu meritau... pentru ca o data ce le dai ceva, ei vor tot mai mult.
si ce ma mai enerveaza cel mai tare: de ce trebuie eu sa platesc intotdeauna pentru greselile celorlalti?
am hotarat... de maine ma apuc de etnobotanice...si nu ma las pana nu mor...
