[m3lku]

Trag concluzia că 1. “Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu” e un documentar. Dacă autorul l-a trimis la un festival de film documentar, dacă juriul l-a premiat la această secţiune a unui alt festival, e FILM DOCUMENTAR.

nu-ti trebuie mult sa-ti dai seama si singur ca festivalurile nu au o categorie separata pentru filmele non-fiction. si este evident ca Autobiografia se incadreaza mai de graba la documentar decat la fictiune. Dar asta nu inseamna ca prezenta intr-o anumita sectiune a unui festival, certifica eticheta care i se poate aloca unui film. De exemplu, Marilena de la P7 a castigat Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj romanesc la TIFF si Premiul pentru cel mai bun lungmetraj la Milano. Cum ramane? e scurt sau lung?
E si asta un motiv pentru care festivalurile mari nu fac diferente intre filmul documentar si cel de fictiune ne-existand sectiuni separate pentru ele.

Orice alt documentar istoric (care nu e un reportaj, simplă înregistrare a unui eveniment) este în acelaşi timp eseu, reprezentând o analiză personală a autorului, realizată printr-un colaj al unor imagini de arhivă. Lipsa comentariilor autorului nu îi schimbă caracterul de film documentar. Comentariile autorului există pentru a suplini lipsa unor imagini de arhivă, pentru a rezuma din raţiuni de timp, sau pentru a întări o idee.
Faptul că “Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”, foloseşte exclusiv imagini de arhivă, fără comentarii (ale autorului sau ale unor personaje contemporane) nu îl face “mai mult eseu”, în comparaţie cu alte filme documentare.

Ma voi repeta, pt ca poate n-ai inteles: Autorul n-a vrut sa foloseasca niciun fel de comentariu TOCMAI pt ca demersul lui nu este de a documenta, ci cu totul altul. Nu spun ca lipsa comentariului il face "mai mult eseu" ci fix invers, faptul ca e mai mult eseu il face sa nu aiba comentariu.

M3lkul: “Iar daca cineva imi alege (la intamplare, din dex) 200 de cuvinte, iar eu folosesc 10 din ele ca sa fac o propozitie, tot eu sunt autorul acelei propozitii.”
Nu e aceeaşi situaţie. Cele 10 cuvinte ar putea fi 10 cadre, prin care să formezi o propoziţie, un enunţ cinematografic. În cazul “Autobiografiei…” nu e vorba de simple elemente de dimensiunea cuvintelor, independente, cu semnificaţii variabile şi multiple în funcţie de context. Mai degrabă poate fi comparat cu o poezie despre IARNĂ, pe care ai scris-o luând o strofă dintr-o poezie de Alecsandri, două dintr-o poezie a lui Coşbuc, o altă strofă din Bacovia. Nu cred că te poţi considera poet, indiferent de ordinea în care le-ai lipit.
For any wise guy tempted to misjudge: principiul de construcţie a filmului mi se pare foarte interesant, mai ales prin direcţiile pe care le poate deschide, mult mai mult decât filmul în sine. Sper să apuc să revin asupra acestor perspective.

Eh, aici ai cam luat-o pe langa drum. Comparatia ta ar fi valabila daca Ujica ar fi luat secvente gata montate din alte filme si doar le-ar fi pus cap la cap, secvente care au deja un sens bine definit. Din moment ce imaginile de arhiva selectate aveau o cu totul alta functie (si anume cea de a face propaganda), iar Ujica le-a dat un alt sens prin montajul lui, inseamna ca Ujica este autorul enuntului (care contine noul sens dat de autor).