Auci, aici ustura rau de tot si la mine.
Cred ca e intr-o oarecare masura si o boala a societatii... Cand nu eram in Bucuresti aveam mintea muuult mai limpede si timpul trecea parca altfel (aveam si mai mult timp liber ce-i drept).
Pe de alta parte ne pierdem foarte usor in comoditate si in iuresul de zi cu zi uitand sa ne mai punem si ambitia in miscare. Multi ne confruntam cu senzatia ta cred.
Mai e o chestie pe care am tot observat-o (la mine cel putin) si mi se pare important de disecat... cand imi propun sa fac ceva pe termen lung, spre exemplu sa ma perfectionez intr-un domeniu, parca ma dau cu capul de o bariera ... chiar daca culmea (!) imi place la nebunie domeniul respectiv si sunt total lamurita ca toata treaba mi-ar face foarte bine. Ma gandesc ca poate inconstient transfer stresul gandurilor de genul "imi va ocupa din timpul meu liber", "e destul de complex si greu de facut", "poate nu se merita","trebuie sa
muncesc la asta", "nu stiu de unde sa incep" etc... asupra lucrului respectiv si de fiecare data cand incerc sa ma pun pe treaba creierul meu respinge automat ideea anulandu-mi orice urma de chef. Cu cat trece mai mult timp cu atat devine mai consolidata si automata treaba asta. Am ajuns la concluzia ca trebuie sa ma lupt cu propriul creier
, sa imi fac o autosugestionare ceva, sa gasesc cauzele comoditatii si lipsei de putere de concentrare de care sincer mi s-a luat rau. Scuze daca am luat-o pe langa, dar chiar am o problema cu treaba asta
pentru ca in timp cred ca poate face ceva ravagii.
Pe constiinta iti pot sta si lucrurile pe care ti-ai dori sa le faci si nu le-ai facut, chiar ma gandisem si la asta mai mult decat la vreo crima ceva
