[matmircea]

Termenul "frica" mi se pare demodat. De ce nu e "daruire", iubire, credinta in loc de frica? De ce foloseste religia un termen cu conotatie negativa? "Frica" implica o relatie de subordonare care n-ar trebui sa existe in ascensiunea spre "cunoastere".

e mult mai profund ce a scris acolo Parintele Rafail Noica nu citi numai cuvintele citeste si printre randuri,te-as sfatui sa mai citesti odata si inca o data poate o sa iti dai seama de ce foloseste termenul de frica

"Frica lui Dumnezeu atuncea incepe sa fie "inceputul intelepciunii" - inceputul, nu intelepciunea! Fiindca sfarsitul intelepciunii este dragoste, asa de puternica, incat nu mai ramane nici urma de frica, cum ne spune Apostolul Ioan intr-una din Epistolele lui. inceputul intelepciunii este frica lui Dumnezeu, si frica lui Dumnezeu este dulce, desi poate sa mearga pana la groaza. Si, sa stiti, cum o descria Parintele nostru Sofronie, ca e datatoare de viata, nu este covarsitoare, zdrobitoare, cum este teroarea si frica. Este datatoare de viata, si o simti ca pe un dar pretios, pe care instinctiv nu vrei sa-l pierzi. Nu instinctiv, intuitiv, dar am intrebuintat cuvantul acesta care este mai aproape de intelegerea noastra. Precum instinctul ne face, ne impinge, ne calauzeste, daca vreti, in viata materiala, trupeasca, asa si intuitia in viata duhovniceasca."